Feeds:
Posts
Comments

Archive for February, 2010

8 minute si 32 secunde din viata lor!

Un moment de reculegere pentru cei care au murit in urma cutremurului din Haiti!

Read Full Post »

La prima vedere s-ar spune că este vorba de o piesă de teatru tragic-comică în care personajele principale sunt nimeni altul decat Stepanciuc, un cadou şi maldavenismul.Ce legătură au între ele, vom afla  mai jos.

Vă invităm la un dialog teatral comic şi tragic între un subiect, numit Stepanciuc şi un predicat ( un student basarabean ),ce are în mijlocul acţiunii tema donării, a cadourilor şi a moldovenismului ipotetic:

– Da’ ce faceţi voi cu cărţile iestea?

– Sunt cărţi româneşti pentru copiii din Republica Moldova. Donaţii pentru şcolile din sate.

– La ei, la români, se spune donaţii, noi avem cuvântul nostru, moldovenesc – cadouri. – veni răspunsul lui.

– Cu toate acestea, sunt donaţii.

– Sunt cărţi româneşti, dar sunt adunate de la oameni din Chişinău

– În cazul ăsta, le puteţi spune şi cadouri – am spus. – Dar tot româneşti sunt, de oriunde ar fi adunate.

Sursa: Blogul lui Dan Nicu

Avem o dilemă!

Pentru personajul Stepanciuc:  cuvantul “cadou” nu este de provienienţă nici românească nici “maldavienească”, la acest capitol al neologismelor francofone cred că aţi luat notă de corigenţă când eraţi mic

Ca să lămurim orice urmă de îndoială vom scrie mai jos originea cuvântului pentru toţi “maldavanii” ce se simt:

cadou – CADÓU, cadouri, s.n. Ceea ce se primeşte sau se oferă în dar. – Din fr. cadeau

În acest moment cred că am atentat la statalitatea şi limba lui Stepanciuc, pentru orice măsură preventivă voi administra zilnic o doză de cunoştinţe generale din DEX-ul ROMÂN.

Read Full Post »

Basarabia întreagă a fost a noastră, pe când Rusia nici nu se megiesa cu noi, Basarabia întreagă ni se cuvine, căci e pământ drept al nostru şi cucerit cu plugul, apărat cu arma a fost de la începutul veacului al patrusprezecelea încă şi până în veacul al nouăsprezecelea. (…) – Mihai Eminescu

Un gând de reflectare, un citat al unui om mare care a luptat până la ultima răsuflare asupra dreptului românului în aceste teritorii influenţate mult timp de imperii cotropitoare.

În curând se împlinesc 11 luni ( aproape 1 an) de la eliberarea Basarabiei de sub jugul regimului Voronin şi al comuniştilor făţarnici,ne întrebăm după această perioadă de timp ce s-a scurs,ce s-a întâmplat cu Basarabia şi unde se îndreaptă?

Cât de departe este unirea sau cât de aproape este ea, numai noi putem să îi dăm un răspuns. Mulţi au crezut ca pe 7 Aprilie vor face eliberarea definitivă a Basarabiei , este doar un adevăr parţial.Toţi cei care au protestat au făcut-o pentru un viitor necomunist, pentru un viitor mai bun şi mai democratic, dar nu ei sunt adevaraţii promotori ai eliberării Basarabiei, ci generaţia ce îi va succeda şi va veni dupa aceşti bravi eroi din Aprilie vor fi adevaraţii promotorii ai eliberării de sub jugul fals al istoriei staliniste şi comuniste.

Lupta pentru recunoaşterea identităţii istorice, lingvistice şi culturale româneşti în spaţiul Prutului şi al Nistrului a început o data cu 27 August 1989, continuată de cei din Generaţia Aprilie dar ea va fi dusă în continuare de urmaşii noştri care avem datoria să îi învăţăm trecutul, să le arătăm prezentul ca viitorul să il înfăptuiască.

Va mai trebui să mai treaca o generaţie ca românii din acest spaţiu istoric să se trezească şi să se elibereze.

Grigore Vieru, unul dintre puţinii oameni care s-a eliberat de sub falsul istoric al moldovenismului a fost unul dintre premergătorii generaţiei viitoare care a adus Basarabia mai aproape de România.

Vă invităm mai jos la o lectură video/audio despre importanţa Basarabiei în timpul lui Mihai Eminescu:

Read Full Post »

Astăzi, 24 Februarie toţi românii şi cei care simt româneşte sărbatoresc ziua în care sufletele celor ce se iubesc devin mai puternice şi care îşi declară iubirea purură.

Chiar şi cei care sunt singuri, e un prilej în care au ocazia să îşi întâlnească pe cineva drag inimii lor.

Zeul iubirii în mitologia română, Dragobete, este considerat a fi fiul Babei Dochia, fiind numit şi Cap de Primăvară, Năvalnicul sau Logodnicul Păsărilor. Dragobete este descris ca un tânăr voinic, frumos şi veşnic îndrăgostit. În popor se crede că numele Dragobete înseamnă a iubi, a fi îndrăgostit şi a fi beat de dragoste. Dragobete este zeul dragostei şi al bunei dispoziţii. De ziua lui se organizau petreceri, deseori urmate de căsătorii. El este protectorul şi aducătorul iubirii în casă şi în suflet.
De Dragobete se credea că se logodesc păsările cerului. E timpul când toate animalele – sălbatice sau domestice – intră în perioada ritului de primăvară. Întreaga natură se pregăteşte să renască. Sărbătoarea simbolică a logodirii păsărilor s-a extins simbolic şi la oameni. În această zi, satele răsunau de veselie. În popor se spunea că cine sărbătoreşte Dragobetele este ferit de boli, îndeosebi de febră, şi că Dragobete îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat.
Dacă timpul era frumos, dimineaţă, flăcăii şi fetele mari, îmbrăcaţi de sărbătoare, se adunau în grupuri şi plecau să caute prin păduri şi prin lunci primele flori de primăvară. Fetele culegeau flori, pe care le puneau la icoane şi le foloseau apoi, pe parcursul anului, la diverse farmece de dragoste. Flăcăii adunau vreascuri şi făceau un foc, unde era voie bună şi glumeau, fireşte, pe seama simpatiilor sau antipatiilor dintre băieţi şi fete.

Pe la prânz, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit în majoritatea localităţilor româneşti zburătorire sau zburătoritul fetelor şi al băieţilor, atrăgând astfel după sine câte un băiat, şi nu pe unul oarecare, ci pe acel care îi plăcea. Flăcăul ajungând-o îi fura, după obicei, o sărutare în văzul tuturor. De aici şi celebra zicală: „Dragobetele sărută fetele!”. Sărutul semnifica legământul lor de dragoste şi tinerii se socoteau logodiţi pentru un an de zile. Deseori, aceste logodne erau urmate de logodne adevărate. Părinţii, aflând despre logodnele din această zi, puteau fi mulţumiţi sau nemulţumiţi, însă declararea publică a iubirii tinerilor era respectată.

Dacă era vreme urâtă, fetele se adunau prin case pe la prietene şi rude, unde veneau şi flăcăii. Unii tineri, de Dragobete, îşi crestau braţul în formă de cruce, după care îşi suprapuneau tăieturile, devenind astfel fraţi, şi, respectiv, surori de cruce. Se luau de fraţi şi de surori şi fără ritualul de crestare a braţelor, doar prin îmbrăţişări, sărutări frăţeşti şi jurământ de prietenie. Cei ce se înfrăţeau sau se luau surori de cruce făceau un ospăţ pentru prieteni. [ Sursele de preluare informatii: Basarabeni.ro si Timpul.md ]

P.S.: Acest articol este dedicat iubitei mele soţii care îi doresc cu ocazia zilei de 24 Februarie un sincer la mulţi ani şi un călduros te iubesc.

Deşi acest blog este unul în care se pune accent pe acţiunile basarabenilor şi a romanilor de pretutindeni şi mai puţin pe acţiunile personale ale autorului, am crezut ca e de cuviinţa să îi indemn pe toti romanii să îşi declare iubirea lor oriunde s-ar afla ei.

Read Full Post »

SOS Basarabia iniţiează un proiect pilot care se va desfăşura pe parcursul a 3 săptămâni în care în fiecare weekend vom propune o dezbatere offline pe blogul nostru unde vom cere să vă exprimaţi părerile şi opiniile cu exemple sau sugestii la anumite tematici sau subiecte.

Deoarece în data de 4 Februarie, atunci când am fost invitat la postul de radio Vocea Basarabiei, am discutat şi despre independenţa din punct de vedere profesional , jurnalistic şi neafiliat politic a presei din Moldova, am pus în discuţie întrebarea – care e mai independentă, presa sau blogosfera?

Moderatorul emisiunii ( Ivan Goncearuc ) a adus în completare  faptul că blogosfera în general este subiectivă şi are acest drept de a fi subiectivă, totodata presa nu trebuie să fie în nici un fel subiectivă , caracteristica ei fiind obiectivismul.

În prima ediţie a acestui proiect pilot de dezbatere offline, vom aduce în discuţie întrebarea de mai jos – 

Blogosfera sau Presa este mai independentă ( din punct de vedere profesional, jurnalistic, deontologic şi afiliere politică) ?

Orice parere sau opinie care aţi avea vă invităm să o postaţi şi să o lansaţi în discuţie cu cititorii şi vizitatorii acestui blog.

Nu ne propunem să îi dăm un răspuns exact şi ştiinţific, ci una din punctul de vedere al opiniei publice sau mai bine zis, cel al internautului.

Deasemenea puteţi propune şi alte subiecte/teme de discuţie sau dezbatere pentru următoarele ediţii, noi selectându-le pe cele mai bune şi vă asteptăm şi cu critici, nu ne ferim de ele.

Mai jos vă propunem să vizualizaţi un spot publicitar al Asociaţiei Presei Independente din Moldova:


Aşteptăm comentariile voastre referitor la subiectul propus în dezbatere , făcând referire la video ataşat mai sus.

Read Full Post »

SOS Basarabia doreşte să felicite pe toţi cei care şi-au adus contribuţia la acţiunea de strângere de cărţi ” Trimite o carte peste Prut ” , precum şi celorlalţi care şi-au manifestat suportul şi sprijinul acestei acţiuni începută de către tineri studenţi basarabeni din România, care au înteles rolul cărţilor în lb. română.

S-a reuşit colectarea a peste 3000 de cărţi cu diferite tematici şi echipament tehnic, destinate în special bibliotecilor şcolare. Campania a fost demarată oficial în decembrie 2009 cu susţinerea: Asociaţia Pro Basarabia şi Bucovina, Fundaţia Academiei Civice, Asociaţia 21 Decembrie 1989,  Mircea Druc (ex prim-ministru), Nadia Cârlig, George Iscru precum şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor din Republica Moldova, firmele Ferfors, Galtranservice , şi în parteneriat cu Ministrul Tineretului şi Sportului din Moldova.

Ne exprimăm dorinţa ca această campanie să continue şi să le ofere viitoarei generaţii care vine în urma noastră, posibilitatea să înveţe şi să studieze după cărţi în limba română.

Cu această ocazie, le propunem studenţilor basarabeni ( de la LSBR şi alte organizaţii studenţeşti din România ) care au iniţiat această campanie o provocare:

Trimite o carte peste Prut şi Nistru

Trimite o carte în Basarabia şi Bucovina

Atât în Basarabia cât şi în Bucovina sunt zone în care deficitul de cărţi în lb. română este foarte mare , încât sunt pe cale de dispariţie sau cărţi în stare degradabile care nu se mai pot citi în condiţii decente.Printre zonele unde considerăm că sunt cele mai defavorizate sunt şcolile şi liceele cu predare în lb. română în unde bibliotecile au nevoie foarte mare, si să nu uităm şi regiunea Bucovina de nord, care în prezent se află sub adminstraţie Ucrainiană, care suferă de o lipsă de carte românească foarte mare.

Facem un apel la asociaţiile şi organizaţiile care au reuşit să ducă acest prim proiect de trimitere a unei cărţi peste Prut, să îl extindă şi să le acorde viitorilor copii şi viitoarei generaţii din Basarabia şi Bucovina un drept din naştere dobândit: de a învăţa, de a studia şi de a vorbi în limba română.

(more…)

Read Full Post »

Vreau să încep printr-o singură afirmaţie: nici un politician din România sau Rep. Moldova nu o să îşi dorească cu adevărat unirea şi am să motivez printr-un singur argument – fiecare dintre ei ar pierde un interes!

Oricât de dureros pe atât de adevărat,să ne amintim data de 27 August 1989 -Chişinău, cine a luptat pentru limba română? Dacă poporul român din Basarabia nu ieşea pe străzile Chişinăului nici un politician nu lua atitudine, la fel s-a întâmplat şi în decembrie – Timişoara, daca nu luptau pentru libertate nici acuma nu eram liberi.

Urmează întrebarea : cine îşi doreşte cu adevărat unirea, unde este această dorinţă?

Fiecare dintre noi aşteptăm să vină un politician şi să zică ” Vrem Unire” , asta nu o să se întâmple deoarece nu ei trebuie să o înfăptuiască ci noi, românii de pretutindeni.Nici o putere din lume în faţa voinţei unui întreg popor nu poate sta, sunt vorbe care nu trebuiesc uitate şi întipărite în inimile fiecărui român.

Ne-am adâncit fiecare dintre noi în problemele sociale aşa de mult, încât am uitat pentru cine oare au ieşit cei din ’89 – eroii noştri.

Vă recomand un articol postat anul trecut de mine:

Cum se face o unire

Noua generaţie care a iesit pe străzile Chişinăului pe data de 7 Aprilie, ei au datoria să ducă mai departe idealurile celor de 1989.

Acest proces al unirii nu trebuie început ci realizat, pentru că el se înfăptuieşte de către poporul român, nu de către politicieni , nu de analişti sau alţi oameni care îşi dau cu părerea.

Viitorul şi-l fac oamenii, indiferent de previziunile şi analizele unor oameni “binevoitori”, un destin nu se poate ghici el se construieşte.

Am vrut să îmi exprim gândurile viz-a-vi de acest subiect, deoarece am observat în ultima perioada diferite analize economice, sociale, politice sau militare, dar nici unul nu a realizat analiza “poporului roman” să o simtă.

Vă invit să urmăriţi mai jos video – Corul Liceului Prometeu din Chişinău – Îndemn la Unire (1 decembrie 2009)

Read Full Post »

Older Posts »